Sunt cam speriat. Nu am banii pentru cumparare. sper sa reusesc, am la dispozitie un an pentru a plati, in rate. Cu cheia yachtului in buzunar, incep o evaluare mai in detaliu. Sistematic, incep cu exteriorul, de la prova la pupa. Balconul prova, adica acel cadru din teava de inox marin care te protejeaza cand este nevoie sa lucrezi acolo, este indoit si prost fixat de punte, se misca periculos. Profilul de aluminiu cu rol de copastie este fixat de punte cu suruburi de lemn, de sus in jos, ceea ce face ca fixarea sa fie fragila, nesigura. Unele nu sunt insurubate pana la capat, sau s-au smuls ulterior fixarii. Observ urmele pieselor prin care paramele de acostare de la prova treceau candva. Deci, "urechile" lipsesc. Capacul de lemn de mahon al locului unde sta ancora a fost lacuit, dar lacul este vechi, scorojit, sarit, cu elementele componente dezlipite unele de altele, la limita de a se dezintegra. Inauntru, gasesc ancora, buna, potrivita ca si greutate, legata cu o bucata de lant ordinar, complet ruginit, si o bucata de parama. Totul imbinat cu chei de impreunare ruginite, din metal ordinar, fara legatura cu piesele folosite in scopuri navale. Locul unde sta ancora si lantul ei se numeste put de ancora. Pe Bananec Blues, este o adancitura mult prea mica, cu totul insuficienta scopului. Lantul ar trebui sa fie lung de 50-75 de metri, calibrat, potrivit winchi-ului. Incerc sa-mi imaginez cum ar trebui sa arate acesta, cum ar putea fi fixat, pe unde ar intra lantul in putul de ancora. Realizez ca in actuala configurare, nu se poate. Va trebui sa modific totul: sa construiesc un put de ancora, sa modific capacul, piesa pe care sta ancora la prova, totul.
Balustradele, acele cabluri de otel inoxidabil care marginesc puntea, fixate fiind pe pe stalpi (pontili), atarna, facand "burti" dizgratioase, deci nefiind utilizabile. Privesc intinzatorii, sunt stransi la maxim. Cativa pontili sunt indoiti, deci vor trebui indreptati, dar poate ca si cablurile s-au intins. De lucru si aici. Pe tamburul care permite rularea focului se afla o parama subtire, atat de uzata incat ma gandesc ca se va rupe la prima folosire pe vant mai tare.
Cativa pasi spre pupa si descopar alte neregularitati: sinele pe care luneca niste carucioare, care permit reglarea locului de unde se actioneaza asupra paramelor cu care se regleaza focul, asa numitele traveller (pisica focului, in denumirea romaneasca uzitata in Constanta), sunt atat de oxidate, incat se desprind bucati din ele cu mana! Sunt fixate tot cu suruburi pentru lemn, tot de sus in jos, si deoarece tractiunea exercitata pe ele este de jos in sus, este limpede ca va trebui sa le inlocuiesc, cat de repede. Observ, pe punte si pe roof (capacul cabinei), varfurile unor suruburi pentru lemn, care vin din cabine. Cabestanele, acele dispozitive care permit marirea fortei de actiune asupra paramelor, se misca greu, scartaind ingrozitor. Se pare ca nu au vazut de multa vreme un pic de vaselina. Partea de lemn a roof-lui, tot din mahon, lacuita, se prezinta la fel ca si capacul putului de ancora, adica dincolo de limita de suportabilitate a ochiului. La fel, si piesa din lemn de mahon care inchide cabina pupa. Peste tot, pe punte si in cockpit, vopseaua este sarita, se decojeste, se vad multe urme de lovituri, mici scobituri care vor trebui chituite inainte de revopsire. Observ urmele inestetice lasate de vopsitorul care a vopsit nava, se pare cu mult timp in urma: multe din piesele de pe punte au urme de vopsea pe ele, deci omul nu demontat repectivele piese, ci a vopsit pe langa ele, inevitabil atingand ici-colo piesele cu pricine. Deci vopsirea s-a facut cu pensula. Au fost cel putin doua straturi, se vade acolo unde vopseaua se descuameaza.
Paramele care se vad pe punte, toate, sunt atat de uzate incat vor trebui schimbate. Si sunt multe, lungi, de grosimi variate, dar scumpe!
Descui usa de la intrare, arunc o privire, dar nu intru. Nu inca, va trebui sa rumeg cele vazute pana acum. Este vorba despre multa munca, multi bani, mult timp. Si, pe parcurs, nava va trebui sa navige, sa produca banii necesari pentru plata pretului de cumparare si intretinere. Va fi greu. Gandul imi fuge la opera vie, acea parte a corpului navei aflata sub apa: oare in ce stare se afla?
Balustradele, acele cabluri de otel inoxidabil care marginesc puntea, fixate fiind pe pe stalpi (pontili), atarna, facand "burti" dizgratioase, deci nefiind utilizabile. Privesc intinzatorii, sunt stransi la maxim. Cativa pontili sunt indoiti, deci vor trebui indreptati, dar poate ca si cablurile s-au intins. De lucru si aici. Pe tamburul care permite rularea focului se afla o parama subtire, atat de uzata incat ma gandesc ca se va rupe la prima folosire pe vant mai tare.
Cativa pasi spre pupa si descopar alte neregularitati: sinele pe care luneca niste carucioare, care permit reglarea locului de unde se actioneaza asupra paramelor cu care se regleaza focul, asa numitele traveller (pisica focului, in denumirea romaneasca uzitata in Constanta), sunt atat de oxidate, incat se desprind bucati din ele cu mana! Sunt fixate tot cu suruburi pentru lemn, tot de sus in jos, si deoarece tractiunea exercitata pe ele este de jos in sus, este limpede ca va trebui sa le inlocuiesc, cat de repede. Observ, pe punte si pe roof (capacul cabinei), varfurile unor suruburi pentru lemn, care vin din cabine. Cabestanele, acele dispozitive care permit marirea fortei de actiune asupra paramelor, se misca greu, scartaind ingrozitor. Se pare ca nu au vazut de multa vreme un pic de vaselina. Partea de lemn a roof-lui, tot din mahon, lacuita, se prezinta la fel ca si capacul putului de ancora, adica dincolo de limita de suportabilitate a ochiului. La fel, si piesa din lemn de mahon care inchide cabina pupa. Peste tot, pe punte si in cockpit, vopseaua este sarita, se decojeste, se vad multe urme de lovituri, mici scobituri care vor trebui chituite inainte de revopsire. Observ urmele inestetice lasate de vopsitorul care a vopsit nava, se pare cu mult timp in urma: multe din piesele de pe punte au urme de vopsea pe ele, deci omul nu demontat repectivele piese, ci a vopsit pe langa ele, inevitabil atingand ici-colo piesele cu pricine. Deci vopsirea s-a facut cu pensula. Au fost cel putin doua straturi, se vade acolo unde vopseaua se descuameaza.
Paramele care se vad pe punte, toate, sunt atat de uzate incat vor trebui schimbate. Si sunt multe, lungi, de grosimi variate, dar scumpe!
Descui usa de la intrare, arunc o privire, dar nu intru. Nu inca, va trebui sa rumeg cele vazute pana acum. Este vorba despre multa munca, multi bani, mult timp. Si, pe parcurs, nava va trebui sa navige, sa produca banii necesari pentru plata pretului de cumparare si intretinere. Va fi greu. Gandul imi fuge la opera vie, acea parte a corpului navei aflata sub apa: oare in ce stare se afla?
